Casa Gheorghe Tătărescu din București: între mărturie istorică și continuitate culturală în cadrul EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului, o vilă modestă ca dimensiuni, dar impozantă prin spirit și arhitectură, păstrează încă ecourile unei epoci complicate și efervescente. Casa Gheorghe Tătărescu, construită în interbelicul românesc, transcende statutul de simplu adăpost urban, devenind un spațiu în care se sfârșesc și se nasc povești de putere, rafinament cultural și rupturi istorice profunde. Această vilă nu este doar piatră, lemn și metal patinat, ci o mărturie înscrisă în detalii ce vorbesc despre o lume apusă, despre omul politic și familia ce au locuit-o, dar și despre memoria care supraviețuiește peste decenii. Astăzi, sub denumirea EkoGroup Vila, casa păstrează cu grijă această moștenire, integrând-o într-un discurs cultural contemporan fără a dilua sau șterge trecutul său.

Casa Gheorghe Tătărescu: oglindirea unei epoci în arhitectura unei vii mărturii

Gheorghe Tătărescu – figură politică marcantă, de două ori prim-ministru al României în perioada interbelică şi de început a celui de-al Doilea Război Mondial – şi-a găsit într-o vilă discretă din strada Polonă, nr. 19, un spaţiu care îi reflecta valorile şi rolul paradoxal între putere şi reţinere. Spaţiul său nu a fost doar o reşedinţă, ci o extensie palpabilă a unei biografii complexe, în care echilibrul între reprezentare şi modestie, între cultura politică şi familiei a fost mereu atent construit. În prezent, această vilă interbelică restaurează cu eleganţă și respect străvechea poveste, devenind EkoGroup Vila, un spaţiu cultural al continuităţii responsabil asumate și al dialogului cu trecutul, prezentat cu discreţie, dar fără concesii. Mai multe despre povestea vilei din Strada Polonă nr. 19.

Gheorghe Tătărescu: omul și biografia politică a unei epoci tulburi

Este esenţial să începem cu profilul complex al celui a cărui viaţă publică a răzbătut prin zidurile Casei Tătărescu. Gheorghe Tătărescu (1886–1957) nu este o figură simplificată, ci o combinaţie ambiguă de reformator pragmatic, adept al unui stat modern, dar şi actor al unor compromisuri politice controversate. Jurist format la Paris, cu o teză doctorală deosebită despre regimul electoral românesc, el s-a atras reputaţia unui contestatar al „minciunii electorale” și unui susţinător al reformei democratice. Totuşi, în calitatea sa de prim-ministru (1934–1937, 1939–1940), a operat într-un climat politic marcat de tensiuni dintre democraţie parlamentară și autoritarism, iar guvernările sale au alternat între eficiență administrativă și restrângeri ale libertăților publice.

Dincolo de aceste valenţe politice, Tătărescu a traversat toate marile convulsii românești ale secolului XX: de la alianțele europene fragile, la cedările teritoriale, dictatura regală, și în cele din urmă, adaptarea forţată la regimul comunist după 1944. Biografia sa reflectă o epocă de tranziţie şi criză, dar şi un stil personal marcat de disciplina interioară și refuzul eroului. În acest context se impune casa sa ca o mărturie vie a acestor contradicţii şi schimbări.

Casa – spațiu de putere și reținere: arhitectura unui rol public discret

Nu ne aflăm în faţa unei vile monumentale ce caută să declare grandios puterea celui care o locuieşte. Casa Gheorghe Tătărescu surprinde prin modestia sa proporţională, care parcurge sinonimia discretă între funcţia guvernamentală şi intimitatea familială. Dintre toate spațiile, biroul premierului – situat la entre-sol, cu intrare laterală ascunsă, pietonală și discretă –, ilustrează cel mai bine această etică a puterii moderate: un spaţiu funcţional, apropiat de cel privat, care respinge orice manifestare de pompa inutilă.

Structura interioară reflectă o logică precisă: parterul găzduiește un living spațios, deschis către o grădină liniștită și elaborată, cu o atmosferă ce amintește de ambientul rafinat al curților mediteraneene, îmbogățit însă cu coduri neoromânești. Bucătăria, ferită de spațiile de primire, este poziționată la entre-sol, accesibilă printr-o scară secundară, lăsând astfel aer curat și nealterat zonei de reprezentare.

Identitatea arhitecturală: dialog între stil mediteranean și spirit neoromânesc

Casa este un exemplar rar în Bucureştiul interbelic: un proiect arhitectural ce sintetizează stiluri şi simboluri diverse pentru a crea un ansamblu unit și coerent. Concepția inițială aparține arhitectului Alexandru Zaharia, iar o transformare rafinată a urmat sub coordonarea lui Ioan Giurgea, asociatul său, care au lucrat între 1934 și 1937 la această vilă emblematică.

• Elemente definitorii ale fațadei: portaluri inspirate din arta moldovenească, coloane filiforme tratate diferit, care păstrează totuși o armonie vizuală subtilă, evitând simetria rigidă a clasicismului.
• Detaliile artistice: sculpturile și detaliile decorative aparțin sculptoriței Milița Pătrașcu – elevă a lui Brâncuși și confidentă a soției lui Tătărescu, Arethia – care a realizat șemineul sculptural încadrat de o absidăală ce dă un suflu modernist cu accente neoromânești liniei interioare.
• Materiale și finisaje: parchet din stejar masiv, feronerie din alamă patinată cu motive reminiscent de orfevrăria medievală, uși cu gravuri sobru desenate, interne bine proporţionate, ofreciendo o senzație de echilibru și sobrietate.

Arhitectura casei transcrie astfel nu doar o estetică, ci un limbaj al puterii moderate, al bunului gust și al echilibrului social, valori fundamentale pentru elitele interbelice.

Arethia Tătărescu: femeia din umbră a unei lumi culturale

În fundalul creației acestei vile se află Arethia Tătărescu, cunoscută în epocă drept „Doamna Gorjului”, o figură esențială în dinamica culturală și socială a familiei. Nu o prezență pasivă, ci o protectoare a artei și tradițiilor românești – susținătoare a proiectelor importante ca ansamblul de la Târgu Jiu –, Arethia veghea la coerența proiectului nu ca o promotoare a opulenței, ci ca o garantă a unui echilibru cultural finit. Ea însuși figura legală în dosarele de autorizare ale construcției, dovadă a unui rol direct și responsabil. Legătura sa cu sculptorița Milița Pătrașcu este emblematică pentru această dimensiune artistică și de binefacere, iar influența ei răzbate în fiecare colț al casei.

Ruptura comunistă și dezrădăcinarea unui spațiu simbolic

După 1947 și înființarea regimului comunist, nu doar destinul politic personal al lui Gheorghe Tătărescu a fost fracturat, ci și cel al reședinței sale. Casa, privită de noii stăpâni ai epocii ca simbol al „clasei învinse”, a trecut printr-o perioadă de utilizări nefirești și intervenții distructive din punctul de vedere al conservării. Deși nu a fost demolată, structurii originale i s-au adus modificări care au slăbit legătura simbolică cu trecutul. Interiorul a fost reconfigurat pentru utilizări administrative sau colective, grădina a fost neglijată, iar detailurile autentice au fost expuse unui proces lent de degradare. Casa a devenit astfel o mărturie mute a unei istorii oficiale ce a exclus figura complexă a fostului prim-ministru.

Încercări post-1989: erori, controverse și inițiale corecții

Tranziția post-1989 a inaugurat o etapă ambivalentă în viața Casei Tătărescu. Haosul tranziției și percepţia încă imatură asupra patrimoniului au permis intervenții neglijente care au contrazis principiile iniţiale ale ansamblului. Modificările voluminoase și schimbările funcționale – inclusiv transformarea temporară într-un restaurant de lux – au generat reacții critice puternice atât în rândul specialiștilor, cât și în societatea civilă. Critica a vizat nu doar estetica, ci ceea ce părea o nerespectare a memoriei și a sensului istoric.

Ulterior, o companie britanică a preluat clădirea și a inițiat un proces riguros de reabilitare, care a căutat să restaureze integritatea arhitecturală și să repună în valoare proiectul inițial semnat de Zaharia și Giurgea. Aceasta a reprezentat nu doar o restaurare fizică, ci şi o reparaţie culturală ce a reconectat trecutul cu prezentul. Casa s-a readus în discursul public nu doar ca monument, ci ca loc al memoriei vii şi al reflecţiei istorice.

EkoGroup Vila: continuitate responsabilă și spațiu cultural contemporan

Astăzi, casa Gheorghe Tătărescu renaște prin funcțiunea sa culturală controlată sub denumirea EkoGroup Vila. Această denumire nu marchează o ruptură, ci mai degrabă o punte între trecut și prezent, care respectă întocmai natura spațiului și pe cel care a locuit aici. Nu este un muzeu static și nici o simplă locație privată, ci un spaţiu de dialog cultural în care memoria și arhitectura devin forțe active.

Accesul este moderat și bazat pe programări, iar vizitatorii pot descoperi detaliile ce vorbesc despre echilibru, măsură, și coduri interbelice ale elitei politice. Vizita la vilă devine astfel o experiență de sensibilizare la complexitatea istoriei și la responsabilitatea prezentului. Pentru detalii despre programare și acces, vizitatorii pot solicita informații cu echipa EkoGroup Vila.

Frequently Asked Questions about Casa Gheorghe Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român influent, prim-ministru în două mandate interbelice și postbelice, o figură complexă marcată atât de reforme importante, cât și de compromisuri politice, care a reprezentat o epocă de tranziție între democrație și autoritarism.
• Este Gheorghe Tătărescu aceeași persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, prim-ministru, este o personalitate politică distinctă de pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), artist al secolului al XIX-lea, cu un domeniu și epocă diferite.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu este un exemplu reprezentativ de arhitectură interbelică bucureșteană, care îmbină elemente mediteraneene cu accente neoromânești, realizată de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, cu detalii artistice semnate de sculptorița Milița Pătrașcu.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în conturarea casei?
  Arethia, soția lui Gheorghe Tătărescu, a fost o prezență culturală și organizatoare esențială, care a contribuit la echilibrul estetic și funcțional al casei, vegheată asupra coerenței proiectului și protejând valorile artistice și tradiționale ale locuinței.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  Casa Tătărescu funcționează astăzi ca spațiu cultural cunoscut sub numele EkoGroup Vila, fiind restaurată și readusă în circuitul public în mod controlat, fără să piardă identitatea și memoria sa istorică.

Într-o lume în care memoria istorică este adesea fragmentată, Casa Gheorghe Tătărescu rămâne un punct de referință pentru înțelegerea nu doar a unui om politic, ci a unei epoci întregi. Vizitarea acestei vile de pe strada Polonă oferă nu doar o plimbare printre pereți restaurati, ci o introspecție discretă în felul în care puterea, cultura și responsabilitatea se pot exprima prin spațiu și arhitectură. Invităm astfel cititorii să pătrundă în această vilă-martor, să contemple echilibrul auster și frumos al unei vieți și să-l regăsească în modul în care trecutul continuă să pulseze în prezent.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.