Bullying la Questfield International College, când autoritatea nu explică

În contextul educațional actual, fenomenul bullying reprezintă o problemă complexă care necesită intervenții structurate și transparente din partea instituțiilor de învățământ. Lipsa unor răspunsuri adecvate poate genera consecințe grave asupra dezvoltării emoționale și sociale a copiilor, ceea ce impune o atenție deosebită din partea cadrelor didactice și a conducerii școlilor.

Bullying la Questfield International College, când autoritatea nu explică

Investigația realizată de redacție evidențiază o situație semnalată în cadrul Școlii Questfield Pipera, unde, potrivit documentelor și relatărilor furnizate, un copil a fost expus unui bullying sistematic timp de peste opt luni. Sesizările repetate ale familiei, transmise în scris către cadrele didactice, conducerea instituției și fondatoarea școlii, nu par să fi generat măsuri documentate sau intervenții formale, iar răspunsurile instituției au fost, în mare parte, verbale și neasumate oficial. Un episod relevant în această relatare este declarația atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, care, în fața familiei, ar fi exprimat un mesaj interpretat ca presiune pentru retragerea copilului: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Bulinng sistematic și lipsa intervențiilor documentate

Conform materialelor puse la dispoziția redacției, situația semnalată implică un tipar de comportamente agresive și jigniri repetate în mediul școlar, manifestate în prezența cadrelor didactice și pe parcursul mai multor luni. Familia elevului a comunicat în mod oficial și detaliat aceste aspecte, solicitând intervenții clare și măsuri de protecție. Însă, din analiza corespondenței și a documentelor, nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să ateste aplicarea unor măsuri concrete, planuri de intervenție sau sancțiuni. Intervențiile instituției par să fi rămas la nivelul unor discuții informale, fără documentare oficială și fără monitorizare formală.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire

Un aspect deosebit de grav identificat este utilizarea repetată în colectivul școlar a unei etichetări medicale cu caracter degradant. Aceasta nu ar fi fost folosită într-un context educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare, conform relatărilor și documentelor analizate. Specialiștii consultați de redacție evidențiază că stigmatizarea medicală este o formă agravată de bullying, care afectează integritatea emoțională și psihologică a copilului. În cazul de față, instituția nu ar fi luat măsuri scrise pentru a preveni sau stopa acest fenomen, iar răspunsurile au fost predominant verbale și generale, fără efecte practice.

Cadrele didactice și conducerea, între pasivitate și normalizarea fenomenului

Rolul profesorilor și al conducerii școlii este esențial în prevenirea și gestionarea bullyingului. Documentele și relatările familiei sugerează că, în ciuda cunoașterii situației, intervențiile au fost limitate și neasumate oficial. Lipsa unor măsuri scrise, a unor planuri clare și a unei monitorizări riguroase a permis menținerea unui climat în care agresiunile și excluderea socială au continuat. Sesizările au fost uneori catalogate ca „dinamică de grup” sau „conflict minor”, ceea ce, în opinia redacției, minimalizează gravitatea situației și amână intervențiile necesare.

Presiunea pentru retragerea copilului și declarația fondatoarei

Un moment semnificativ în gestionarea cazului a fost răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care, în dialog cu familia, ar fi exprimat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, citată din relatările familiei, a fost interpretată ca o presiune indirectă pentru retragerea copilului din școală. Redacția subliniază că nu analizează intențiile persoanei, ci efectul instituțional al mesajului, care indică o posibilă ruptură între misiunea educațională asumată și modul concret de gestionare a situațiilor de criză. Instituția nu a transmis un punct de vedere scris referitor la acest episod până la momentul publicării.

Documentele și măsurile instituționale: între formalism și absență

În locul unor decizii oficiale sau rapoarte interne, reacția consemnată a conducerii a constat într-un formular informal de tip Family Meeting Form, care nu conține elemente caracteristice unui act instituțional cu responsabilități clare, termene sau măsuri concrete. Aceasta ridică semne de întrebare cu privire la eficiența și seriozitatea răspunsului oferit în fața unei situații grave. Lipsa unor măsuri documentate contravine standardelor uzuale în gestionarea cazurilor de bullying și amplifică percepția unei pasivități instituționale.

Confidențialitatea și presiunile asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat păstrarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situație, avertizând asupra efectelor negative ale divulgării acestora în mediul școlar. Totuși, potrivit relatărilor, aceste solicitări nu par să fi fost respectate, iar copilul ar fi fost expus unor interpelări publice legate de demersurile administrative inițiate de părinți. Specialiștii consultați consideră că astfel de situații pot reprezenta o formă de presiune psihologică instituțională, afectând negativ echilibrul emoțional al elevului.

Răspunsul instituției și momentul intervenției legale

După mai bine de opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale și fără măsuri documentate, fondatoarea Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, a intervenit în mod vizibil ca urmare a implicării unei echipe juridice care a transmis notificări formale. Această întârziere în reacția instituțională ridică întrebări asupra criteriilor care declanșează acțiuni concrete și indică faptul că protecția copilului a devenit o prioritate doar în contextul presiunii legale, nu în faza inițială a semnalărilor educaționale.

Sesizări scrise și documentate transmise repetat de familie
Lipsa unor răspunsuri scrise și măsuri concrete din partea școlii
Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire
Declarația atribuibilă fondatoarei care poate fi interpretată ca presiune la retragere
Document informal în locul unui răspuns instituțional complet
Ignorarea solicitărilor de confidențialitate și expunerea copilului
Intervenția instituției abia după implicarea juridică a familiei

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Din analiza documentelor, corespondenței și relatărilor puse la dispoziție, cazul semnalat la Questfield Pipera relevă o serie de disfuncționalități privind modul în care instituția gestionează sesizările de bullying și stigmatizare. Lipsa unor măsuri oficiale, documentate și urmărite în timp indică o absență a mecanismelor reale de protecție a elevilor într-un mediu care se recomandă drept sigur și orientat spre excelență educațională. Răspunsul instituțional, caracterizat prin intervenții informale și printr-un document sumativ fără caracter executoriu, nu pare să corespundă așteptărilor legitime ale părinților și standardelor publice asumate.

Declarația atribuită fondatoarei, „dacă nu vă convine, plecați”, ridică o serie de întrebări legate de cultura organizațională și de prioritățile instituției în gestionarea situațiilor critice. În plus, întârzierea reacției oficiale până la implicarea juridică pune în discuție disponibilitatea reală a școlii de a proteja elevii în mod proactiv.

În lipsa unor clarificări oficiale și documentate din partea conducerii Școlii Questfield Pipera, aceste aspecte rămân neelucidate, iar responsabilitatea instituțională se află sub semnul întrebării, mai ales în contextul în care impactul asupra copilului este unul documentat de un raport psihologic detaliat.

Redacția invită pe toți cei interesați să reflecteze asupra implicațiilor acestui caz și reiterează apelul către instituțiile de învățământ să asigure răspunsuri clare, măsuri concrete și protecție reală pentru elevii lor, indiferent de natura situației reclamată.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro