Cum ar fi ajuns informații sensibile despre un elev la toate cadrele didactice din Questfield International College

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce necesită răspunsuri bine structurate, proceduri clare și asumarea responsabilității instituționale pentru protecția elevilor. În absența unor măsuri documentate și eficiente, astfel de situații pot escalada și afecta în mod semnificativ dezvoltarea emoțională și psihologică a copiilor. Cazul analizat în cadrul Școlii Questfield Pipera oferă o perspectivă asupra dificultăților întâmpinate în gestionarea unor sesizări repetate privind agresiuni psihologice și stigmatizare medicală.

Cum ar fi ajuns informații sensibile despre un elev la toate cadrele didactice din Questfield International College

Investigația redacției, bazată pe documente, corespondență oficială și relatări ale familiei, dezvăluie un caz de bullying sistematic petrecut pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările scrise repetate ale familiei, care reclamau jigniri zilnice, stigmatizare medicală și un climat de presiune asupra copilului și familiei sale, nu ar fi fost urmate de măsuri oficiale documentate. Din analiza materialelor puse la dispoziție nu rezultă existența unor răspunsuri scrise sau intervenții concrete care să ateste o gestionare adecvată a situației de către instituție.

Contextul sesizărilor și lipsa măsurilor documentate

Conform corespondenței și documentelor analizate, familia elevului a comunicat în mod repetat și oficial situația de bullying către învățătoarea clasei, conducerea școlii și fondatoarea instituției, Fabiola Hosu. Aceste sesizări au fost detaliate, cronologice și au solicitat intervenție concretă și protecție pentru copil. Totuși, răspunsurile primite de la instituție au fost predominant verbale, informale și fără urmări administrative verificabile:

• nu există procese-verbale sau decizii scrise cu privire la măsurile luate;
• nu s-au identificat planuri de intervenție clar formulate și aplicate;
• nu au fost documentate sancțiuni sau consiliere psihopedagogică;
• monitorizarea situației nu a fost formalizată.

Astfel, gestionarea cazului s-a limitat la discuții informale, fără o trasabilitate administrativă care să permită verificarea eficienței intervențiilor.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Un aspect relevant semnalat în investigație este utilizarea repetată a unei etichete medicale, „crize de epilepsie”, ca instrument de umilire și marginalizare în colectivul școlar. Această formă de stigmatizare medicală a fost folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci cu caracter degradant, afectând profund percepția copilului asupra propriei identități și integrități. Specialiști consultați de redacție subliniază că astfel de practici depășesc conflictele obișnuite între elevi și constituie o formă severă de violență psihologică.

Din documentele puse la dispoziție rezultă că aceste comportamente au fost cunoscute și tolerate în mediul școlar, fără intervenții ferme sau măsuri scrise menite să le oprească. Această lipsă de reacție oficială poate transmite, conform analizelor experților, un mesaj de acceptare tacită a agresiunilor bazate pe vulnerabilități medicale, ceea ce este incompatibil cu principiile protecției copilului într-o instituție educațională.

Rolul cadrelor didactice și normalizarea bullyingului în instituție

În cazul analizat, cadrele didactice au fost martore directe ale episoadelor de agresiune, care s-au manifestat inclusiv în prezența lor, fără a avea efecte vizibile în sensul opririi fenomenului. Lipsa unor intervenții ferme și documentate a contribuit la crearea unui climat în care agresiunile au continuat nestingherite, iar mesajul transmis elevilor a fost unul de toleranță față de astfel de comportamente.

Redacția a constatat, pe baza documentelor și relatărilor familiei, că sesizările au fost uneori interpretate de conducerea școlii ca fiind „dinamică de grup”, „probleme de adaptare” sau „conflict minor”, ceea ce a diminuat necesitatea intervențiilor structurate și a contribuit la perpetuarea situației.

Presiunea asupra familiei și mecanismul de excludere mascată

Un element definitoriu al situației este răspunsul verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, care, într-un dialog direct cu familia, ar fi exprimat o poziție percepută drept presiune pentru retragerea copilului din instituție, sintetizată prin afirmația: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Acest răspuns, potrivit familiei și în lipsa unor clarificări oficiale din partea școlii, reflectă o orientare instituțională care prioritizează aspectele contractuale și economice în detrimentul protecției copilului. Redacția menționează că a solicitat un punct de vedere oficial de la Școala Questfield Pipera, fără a primi, până la momentul publicării, o confirmare sau infirmare a acestei relatări.

Confidențialitatea informațiilor și impactul divulgării

Familia copilului a solicitat în mod repetat, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația semnalată. Cu toate acestea, potrivit relatărilor și documentelor, aceste solicitări nu au fost respectate integral, iar informațiile despre sesizări ar fi fost făcute cunoscute în cadrul colectivului didactic, ajungând chiar să influențeze relația copilului cu cadrele didactice.

Astfel, copilul a fost, conform surselor, interpelat în mod public în legătură cu demersurile administrative, fiind expus unei presiuni psihologice care poate fi considerată o formă de presiune instituțională. Specialiștii consultați avertizează că încălcarea confidențialității poate agrava suferința emoțională a copilului și poate genera un climat educațional ostil.

Răspunsul instituției după implicarea juridică

Reacția Școlii Questfield Pipera la sesizările familiei a devenit mai vizibilă abia după ce familia a apelat la echipa de avocați și a transmis notificări formale cu caracter juridic, moment ce a survenit la peste opt luni de la începutul sesizărilor. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină intervenția instituției și despre prioritățile acesteia în gestionarea situațiilor de protecție a copilului.

Investigația detaliată poate fi consultată integral în articolul original disponibil pe EkoNews.ro.

Documentația formală și absența intervențiilor asumate

În locul unor decizii clare sau rapoarte oficiale, conducerea școlii a pus la dispoziție un document informal intitulat „Family Meeting Form”, care atestă existența unor întâlniri, dar nu conține responsabilități precise, termene, sancțiuni sau măsuri concrete. Comparativ cu standardele administrative uzuale în astfel de cazuri, acest formular este insuficient pentru a asigura o gestionare eficientă și verificabilă a situațiilor grave.

Absența documentelor care să ateste măsuri ulterioare contribuie la percepția unei gestionări minimale și a unei pasivități instituționale, ceea ce ridică semne de întrebare privind capacitatea și voința conducerii de a trata cu seriozitate probleme ce privesc siguranța emoțională a elevilor.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Analiza situației de la Școala Questfield Pipera evidențiază o serie de elemente problematice: sesizări repetate fără răspunsuri scrise, lipsa măsurilor documentate, tolerarea stigmatizării medicale și presiunea indirectă asupra familiei pentru retragerea copilului. Aceste aspecte, coroborate cu absența unui cadru administrativ transparent și asumarea responsabilității, indică un posibil eșec instituțional în protejarea unui elev vulnerabil.

Întrebările fundamentale care rămân deschise sunt legate de mecanismele reale de protecție implementate în practică de Școala Questfield Pipera, de modul în care sunt gestionate informațiile sensibile și de criteriile care declanșează intervenția instituțională în situații de risc pentru elevi.

În lipsa unor clarificări oficiale și a unor măsuri transparente, acest caz reprezintă un exemplu elocvent al dificultăților cu care se confruntă unele instituții private în raportarea între discursul public privind valorile educaționale și practica efectivă în gestionarea situațiilor de bullying și protecție a copilului.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro